e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Ormeny Francisc Norbert În primul rând am sa încep de la onomastica absolut iesita din comun: stau si ma întreb ce fel de nume e asta?! E masculinul de la Marcela???! Ca si cum te-ar chema Cameliu(masculinul de la Camelia) ori Elvir(de la Elvira) ori Cristin(de la Cristina) ori Euglen(de la Euglena). Ma rog…Mai […]
de Răzvan T. Coloja Foalele din plastic se umflă şi se dezumflă cu zgomot ori de câte ori Oc respiră. Ca un plămân crescut înafară şi acoperit de o placentă subţire, punga se retrage şi se înfoaie adunând mililitru cu mililitru tot mai mulţi vapori de salivă pe pereţii sintetici şi transparenţi. De departe, Oc […]
[fragment de roman] de Aurelia Chircu Răsturnat pe canapeaua din garsoniera mea, Leonard încerca să-mi explice cum e cu personalitatea disociată, verificând în răstimpuri dacă sunt atent la ce-mi povestea La cei nici treizeci de ani ai săi, Leo era un om împlinit profesional, un psihiatru de succes, dar respectul cuvenit îl ocolea din pricina […]
de Bogdan Mureşanu Un prieten de al meu are o teorie potrivit careia putem afla mai multe despre ethosul unei societati cercetand definitia ei despre monstruos. I-am reprosat adesea ca teoria lui pleaca de la un simplu sofism din moment ce firescul este opusul monstruosului, astfel ca, stiind un termen al binomului, il poti determina […]
de Cristina Nemerovschi Mi-a spus că o cheamă Elodia. Era frumoasă, chiar foarte frumoasă, sau cel puţin lumina orbitoare a după-amiezii de august o făcea să pară astfel. Avea părul de lungime medie, blonduţ şi puţin ondulat şi o mutrişoară dulce. În ochi i se citea o tristeţe mai degrabă resemnată, ce te făcea să […]
de Cristina Nemerovschi Scena e puţin în ceaţă, poate din cauză că e fum. Toţi fumează. K. îmi întinde microfonul, sunt aplaudat frenetic, vreo două gagici semibune îşi dau coate. Mă ridic şi încep să îmi citesc poeziile de pe foaia pătată de cafea. Aş vrea să le recit, dar sunt mult prea emoţionat. Fac […]
de Bogdan Mureşanu Nu s-a păstrat nici o ştire despre anul intrării sale în lume ori despre ceasul binecuvantat al strămutării sale la ceruri. N-a rămas vreo veste nici despre viaţa lui ca schimnic in pustiul Tebaidei unde si-a petrecut viaţa numai în post şi rugăciune. Minunile sale, nenumărate cate or fi fost, le-a înfăptuit […]
[fragment din romanul …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, Editura Vremea, 2010] de Oliviu Crâznic Vincennes avusese dreptate. Von Walter ne vizită în cursul serii. I-am turnat un pahar cu vin roşu, dar refuză să se aşeze. – Nu pot sta mult, ne lămuri el. Mă aşteaptă inchizitorul. – De ce?… întrebă Vincennes, suspicios. […]
de Horea Dulvac Stabilisem de mic că trebuia să mă perpetuez. Dar constatasem că nu era deloc uşor: toţi încercau să mă lichideze înainte să ajung la maturitate. Era şi o mare înghesuială: când dădeam să intru, constatam că locul era deja ocupat. Inşi cu capete ca nişte bostane de Halloween mă urmăreau hipnotizaţi, avertizându-mă […]
[fragment de roman] de Amelia Mociulschi Anica pornise dimineaţa devreme cu primul autobuz. Trenul personal avea un traseu ocolit şi prea multe staţii unde trebuia să oprească. Nu vroia să mai piardă timpul, pierduse deja destul, în aşteptări. Aşteptările nu sunt întotdeauna roditoare; îţi usucă rădăcinile. Visele fără rădăcini pleacă. Ea dorea să ajungă cât […]