de Martin Woodside
traducere din engleză de Chris Tănăsescu
De livrare
Printre crengi, în sus, ghiftuită, îmbuibată,
revoluţia e jumate gata.
Copiii-adună castane pe bănci,
bătrânii umblă prin zorele,
ciupind bobocii.
Biet poet al naturii, nu ştii să le spui pe nume
copacilor uscaţi de la ferestrele cu gratii, Read the rest of this entry »
Tags: Chris Tanasescu, EgoPHobia #26, Martin Woodside, poezie, traducere
In memoriam Constantin Virgil Bănescu
de Chris Tanasescu
Carlos, stai liniştit, stai, dragoste
e ceea ce vezi tu acum jur împrejur:
azi un sărut, niciunul mâine iar
poimâine e duminică – odihnă?,
căci nimeni de-aici nu ştie când şi cum
vine lunea. Read the rest of this entry »
Tags: Chris Tanasescu, Constantin Virgil Bănescu, EgoPHobia #23, invitat
de Chris Tanasescu
1. Nici iarna, nici sâmbăta
(Sorin-Mihai Grad în cifre)
Cum merge Germania – optic, optimal,
după vectori de victorii euro, aur
al crizei creştine, vacă mulsă mu
sulman de cititori de Rushdie, jigodii
ajustate de la vatră şi şatră pân-la
pâinica ariană? Cum?, matematic, Read the rest of this entry »
Tags: Chris Tanasescu, EgoPHobia #23, poezie
Adriana Boagiu is a poet whose lines carry a wordy town into flowery flurries of memory and eroticism, both ingenuous and insidious. Her sound skinning sonnets know how to allure and kill softly, while her irregular-iambic-pentameter or vers libre riffs shake and caress with mixed mercilessness and affection. I am happy to greet her shrewd and artful voice of which I am sure we are going to hear a lot more not after long.
Chris Tanasescu
///
Skin Treatise on Transition
Craiova. Lagrange. Vectors. Pascal. And
the anatomy of the magnificent
frog. Et Goe, l’enfant terrible,
terrible comme la Langue Roumaine… Read the rest of this entry »
Tags: Adriana Boagiu, Chris Tanasescu, EgoPHobia #22, english
de Chris Tanasescu
1. …
Da’ cine-i ion iliescu zis şi ilici?
Stăteam pe lângă Teatrul mare, pe brânci
şi am pufnit în râs, bleah, da, cine-i?
păi e animalul cu mineri, e de vină
că-l votează de frica foamei taică-meu…
iar râsete. Psst! Da, mă, chiar că zăngăne
ăştia-s nebuni, au adus arme, ’l împuşcă
pe ilici, şi n-apuc să văd fese(n)-istele mască! Read the rest of this entry »
Tags: Chris Tanasescu, EgoPHobia #22, ion iliescu, poezie