e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Antero de Quental traducere: Cristina Petrescu Posedatul (Comentariu la Litaniile către Satan) I Nu cred în tine, Tată omnipotent, Ce-n grabă-ai plăsmuit acest spațiu constelat, Care din Haos, cu Nimicu-mpreunat, Smuls-ai Universul viu, încă fervent;
de Antero de Quental traducere: Cristina Petrescu Chitara lui Satan [I] Când te -ocărăsc, în taină plângi lacrime-amare, Când te rănesc, umilă, privirea-mi iscodești! O, recunosc, fecioară, e nobil al tău gest… Însă iubirea, fără luptă, se risipește-n zare!
traducere: Mina Decu Poet chinez în Barcelona Un poet chinez dă târcoale unui cuvânt, neajungând să-l atingă, neajungând să-l privească, ne- ajungând să-l prindă. În spatele poetului sunt munți galbeni şi uscați, bătuți de vânt, ploi răzlețe, restaurante ieftine, nori albi ce se destramă.
Mi-a murit munca lui Bonifacio Caraluna azi mi-a murit stăpâna nimic nu anunța dispariția ei s-a trezit cu același chef de viață cum obișnuia în fiecare dimineață
(egoRainbow) traducere & prezentare: Monica Manolachi John Agard este un poet născut în Guyana în 1949. Înainte de a se muta în Marea Britanie în 1977, a lucrat ca jurnalist și a publicat două volume de poezie în Georgetown. John Agard scrie o poezie solară, tandră, dar și de o satiră fină, care, dacă nu […]
[din volumul outSider, în curs de apariție la Editura Aius] larevederelumecrudă nici milionar până la douăzeci de ani nici nobelizat până-n treizeci egofob și degrabă uitător sublimându-și sechelele-n surogate cât ți-a luat să mă recunoști?
@ mă chemau la o petrecere în alt oraș. nu știam ce să fac, nu eram hotărât, așa că te-am întrebat. mi-ai spus că e bine să mă duc, dar că aș putea și să nu mă duc. la petrecerea pe care o vedeam înainte de a începe, era un fel de competiție. o încordare […]
de Jorge Louis Borges traducere: Adrian Grauenfels Omul care îşi cultivă grădina, cum Voltaire dorea Cel care este recunoscător că există muzică El care găseşte plăcere cercetând etimologia cuvintelor Doi lucrători jucând în cafenea un liniştit joc de şah
Poemul tatălui 1. Ne vorbeai de lumea asta. Să nu plecăm prea departe. Eu îmi Imaginez lumea ca pe toate poemele scrise până acum. Toate. De la început. Şi până acum. Se scrie un poem, se mai naşte cineva. Pentru că se mai scrie, se mai naşte cineva. Şi lumea asta, am înţeles nu demult, […]
Copilului i-a cazut tot părul moartea se apropie de tine parcă s-ar juca aşa cum vita primăvara ar vrea să o înveţi să împungă şi chiar te împunge puţin moartea îşi lipeşte spinarea de spinarea ta se trânteşte se tăvăleşte şi cu ochii tot în ochii tăi am văzut o cameră murind prin apa murdară […]