e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Simona Dăncilă Frescă putredă cu mînere pentru ăia pe care viaţa-i zboară sub Paliere- handicapaţi divini. În altar pocale cu lichid amar În care ne ţinem fiecare fătul de chihlimbar neputincios Şi transparent, slab iluminat şi totuşi al naibii de perseverent. Pe sub cuvinte pe sub gravitaţia celor care trăiesc cu picioarele pe Pămînt […]
de Simona Dăncilă Şi latră în rană închizînd şi deschizînd universul, dinţii de Satană trag Din piept şi sfîşie versul: fusese un poet înăuntru sub blană şi reglase ritmic Mersul în lungul pustiu al bordurii pe unde trecuseră sclipind condurii. Făcea un mare şi animalic efort spre a rămîne în mijlocul străzii ca trup mort […]
de Rita Chirian 1. analgezicul cu efect imediat pe care-l înghiţi izul de pişat şi de boală care ţi se ridică dulceag dintre pulpe zilele care te dublează ca râsetele din off ale sitcom-urilor cetona invadându-ţi sângele tăcut ca submarinele naziste
de Marius-Iulian Stancu 1. totul e din cauza viselor mele (kim ki-duk) de o săptămână mă închid perfect şi întru închiderea asta perfectă fericirea mea ca un păianjen îşi ţese pânza în trupul tău
de Marius-Iulian Stancu melodiile tale fără ierarhie în listele mele winamp astăzi mi-am cumpărat neonul ăla portocaliu despre care mi-ai vorbit şi asta este o alegere un gest coordonat al întregului trup sensul ca un obiect reciclabil
de Adrian Suciu atît te iubesc încît copiii tuturor femeilor singure din lume au tată iar noi sîntem un orfan plîngînd atîrnat de gîtul unui bărbat care plînge
de Adrian Suciu a fost o zi şi o noapte şi le-am numit pe cele două. am văzut că e un lucru bun şi n-am ieşit din casă. doar am căutat ceva de băut şi n-am găsit. am căutat o carte şi nu mi-a plăcut nici una. am căutat o femeie
deveneam cameleonică de Morgothya I. nu îmi place decât ce scriu despre mine dacă scriu despre alţii mă plictisesc şi mi se pare superficial ca şi cum m-aş da pe o pojghiţă subţire de gheaţă şi oricum mi se rupe de ce le place altora jet şi atât
de Morgothya vine seara şi creierul tău se scufundă tot mai mult în negru vine noaptea apoi şi nu ne mai recunoaştem …nimic din noi dimineaţa nu va mai rămâne chiar nimic
de Marius Aldea Ar trebui să trăim veşnic măcar o dată, ca un godot moartea să ni se lase aşteptată, să ne prefacem supăraţi