e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Ştefan Bolea [din volumul Noaptea instinctelor, Brumar, iunie 2009] fac autostopul cu capul iubitei mele în mână un vânt avid mă-mpunge în coaste pădurea vuieşte, aerul geme şi mi-e greaţă opresc un camion cu gesturi largi de comis voiajor
de Alex Potcoavă t.s. am ajuns cu a mea în arad pe la prânz în sfârşit o după-masă o noapte şi încă o zi numai pentru noi până noaptea la unu l-am aşteptat pe vasile în joy’s să-mi aducă cheile cămăruţei lui unde urma să rămânem peste noapte la unu noaptea am plecat noi spre […]
de Adrian Grauenfels cu fotografii de Tibick Indrikova Rugăciune de seară să fie mereu aer în jur. să avem spaţiu, viaţă, curaj. să ne petrecem clipele acolo unde suntem. să putem privi orizontul de sus în jos. să găsim drumul spre casă, cuibul, patul iubitei exact când e nevoie şi chiar cu ochii închişi. să […]
de Yussuf Khalid azi am văzut un film prost cu Jeanne d’Arc, şi mi-am amintit de un film bun cu Jeanne d’Arc, un film d-ăla de care toată lumea spune că e Artă fără să fie neapărat.
de Yussuf Khalid când girafa cu joben începe să cânte melodia preferată, oamenii s-au încolonat militar pentru carnaval.
de Yussuf Khalid toţi piticii Moşului s-au îmbolnăvit de o maladie gravă care afectează doar piticii Moşului. cei mai bucuroşi sunt somalezii. la ei nu vine niciodată Moşu, aşa că faza cu piticii nu-i deranjează deloc.
de Ofelia Prodan *** m-am aşezat pe o grămăjoară de pământ. stăteam cu capul în jos şi scurmam în ea. am prins imediat câteva râme. le-am băgat într-un borcan şi m-am dus să dau la peşte. m-am aşezat pe o grămăjoară de pământ. am pus râma în cârlig şi-am aruncat undiţa hăt-departe. când a mişcat […]
(fereastra latină) prezentare & traducere de Simona Dăncilă Carlos Ernesto Garcia [n. 1960-Santa Tecla, El Salvador] a publicat volumele de poeme Hasta la colera se pudre (Barcelona şi New York, 1994, varianta engleză: Even rage will rot), A quemarropa el amor (Barcelona, 1996), Postales del crimen, cât şi culegerea de reportaje Bajo la Sombra de […]
de Cătălina Cadinoiu Acei oameni frumoşi care locuiesc în bordeie de paie se sperie de moarte când văd reprezentările iadului în pronaos. Se uită la icoane ca în inima femeii adultere; se-nchină, aprind o lumânare, scuipă în sân şi-şi pun pălăria pe cap.
de Cătălina Cadinoiu Tata a furat struguri albi pentru mine ca să se scuture din boltă spânzuraţii. În boabe cârtiţele dădeau din coadă O coadă de precizie a lamei care spintecă la amiază butucii. E o lună, vor fi doi cai şi au fost doi câini. Ar fi trebuit să şterg de sudoare fruntea lui […]