Liziera
[fragment] de Tudor Crețu I înfige-ți crete moi în craniu fă-ți peruca și pregătește-te de bal în fața căminului cultural pe platforma râncedă râde ca un dovleac despicat
poeme de Paul Vinicius
[Din volumul Nopţi la maximum, dimineţi voalate, Ed. Agol, Bucureşti, 2014] o zi vaccinată de muncă și directorele se pune pe urlat: condica condica condica iar tu nu ai nici crâcni băiețaș pen’ că oriunde-n lumea asta lată (o știe prea bine pielicica ta tăbăcită tatuată la greu cu astă adevărăciune) banii […]
poeme de Andrei Doboş
Imposibil Neagră stare a minţii neagră şi imposibilă, cu amintirea unor fragi mincaţi pe fugă din caserolă – nimic de făcut
poeme de Leonard Ancuța
trei poeme cu mama pe mama o chema Johnny avea mîini din pîine albă și buze à la Eva Angelina și mai tot timpul cînta prin casă treceau batalioane române carpații. copiii rîdeau de mine la școală, dar mama mea a fost cea mai bună din lume, picta dimineața în fereastră răsăritul soarelui, doar pentru […]
poeme de Miruna Vlada
[din volumul
Considerații sumare despre trecutul și viitorul cinematografului
de Cătălin Ghiță Și, dacă din perspectiva ochiului uman, montajul este, fără îndoială, un construct, din perspectiva altui ochi, el nu mai este așa; el este cea mai pură viziune a unui ochi non-uman, al unui ochi care ar fi în obiecte. [Gilles Deleuze, Cinéma, vol. I] În Cinéma, impunătorul tratat de taxonomie […]
Bioetica, măseaua de minte a conştiinţei
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman Bioetica începe să se asemene din ce în ce mai mult cu o măsea de minte: o reminiscenţă care, la nevoie, poate fi extrasă. Chiar dacă Bioetica – materie ştiinţifică sau pseudo-ştiinţifică – s-a născut acum câteva decenii, ea poate fi considerată artefactul conştiinţei colective care, din ce în ce […]
…să faci curat în mine?
de Simona Climescu Nu mă pot hotărî. Ești o întâmplare sau te-a chemat cineva? Te-am atras cumva eu, cu povestea mea amară? Ai simțit vreun miros de putregai și ai venit să verifici, ca nu cumva să se răspândească? Nu de alta, dar știu cât de nelalocul ei în ziua de azi e o persoană […]
Jocul Elisei
de Ştefan Serşeniuc Email no 1 Elisa, Dă-mi voie să te numesc Elisa, pur şi simplu. Numele meu este Marco, nume fictiv, iar adresa de email este nouă şi o voi desfiinţa după convorbirile noastre. Nu mă cunoşti şi nu ştii cine sunt, aşa că nu încerca să-mi dai de urmă, nu […]
Freight Train
by Mitchell Grabois When, onstage, the Who’s Peter Townshend began smashing his guitar, he was looking for a sound that summed up existential truth. When Toto Fez, leader of the Ceades of Distruction, a local Chippahitchka band, followed suit, he was thinking of splitting wood and of his time in prison.