e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Patrick Călinescu Când am scris Stele verzi, am plecat de la ideea – simplă sau extravagantă – că sinuciderea este singurul loc în care sinucigaşul – actorul (în sens etimologic şi chiar semiotic) sinuciderii – (mai) poate fi singur. În romanul meu, aşadar, sinuciderea are un sens pozitiv şi benefic: ea devine un act […]
de iQ666 Undeva scrie că Constantin Virgil Bănescu a murit. Altundeva că poetul Constantin Virgil Bănescu s-a sinucis. Că i se spusese Bobiţă, dar mai nou cerea să fie apelat cu Virgil. Ameninţase că va renunţa la viaţă. De fapt anunţase, dar cine se mai gândeşte la asemenea detalii când nu se mai poate face […]
memoriei lui Constantin Virgil Bănescu de Claudiu Komartin ce ar mai fi de făcut spune prietenul când plaja visată e mai departe ca niciodată adu-ţi cu tine îngerul şi pune-l să latre să umble în patru labe, umil şi abject să ne semene, nouă celor ce nu vom fi salvaţi
In memoriam Constantin Virgil Bănescu de Chris Tanasescu Carlos, stai liniştit, stai, dragoste e ceea ce vezi tu acum jur împrejur: azi un sărut, niciunul mâine iar poimâine e duminică – odihnă?, căci nimeni de-aici nu ştie când şi cum vine lunea.
de Octavian Soviany parcă îl văd pedalând pe o bicicletă de aur şi vorbind cu grănicerii şi vameşii în sanscrită
de Marius Ianuş Pentru că Dumnezeu e puternic şi mă va apăra pînă la capăt – Mi-a arătat de atîtea ori că mă iubeşte, dar n-am ştiut eu – Mi-a arătat o altă lume, cea adevărată M-a ferit de frică, nu-mi-e frică decît de el, să nu greşesc, să încerc să îmi înving carnea
în memoria lui Constantin Virgil Bănescu de Marius-Iulian Stancu eu vin cu paşi potriviţi să nu-mi trădez nerăbdarea cu palmele în care am strâns aşteptări de fapt eu nu urc nu cobor va trebui doar să înveţi să mă vezi şi altfel
de Eliza Nicolăină A Sărit Din şotron Afară De tot
de Sorin Despot ştiţi domnule bănescu acum un zîmbet cîteva bucăţi de ciocolată albă ne-ar trebui o vară de sfîrşit de vară cum bine spuneaţi şi o astfel de vară confuză v-a sfîrşit
lui Virgil de Mugur Grosu toţi vor fugi din oraş în aceeaşi zi. te vei trezi singur ca un cuvânt al unei limbi dispărute săpat în piatră.