poems by John Grey
The Kitchen Knives and I been here forever still straining to hear that lost chord linger after the others leave living under the constant pressure
Sublim și angoasă
(phobia perennis) de David Mândruț În prezentul articol ne străduim să evidențiem faptul că între experiența sublimului și afectul de angoasa există o asemănare organică, calitativă mai exact. Pentru a ne îndeplini scopul ne vom folosi de textul lui Kant din Critica facultății de judecare, dar și de textul fondator al întregii tradiții legate de […]
Boots
by DC Diamondopolous The same sun scorched downtown Los Angeles that had seared the Iraq desert. Army Private First Class Samantha Cummings stood at attention holding a stack of boxes, her unwashed black hair slicked back in a ponytail and knotted military style. She stared out from Roberts Shoe Store onto Broadway, transfixed by a […]
As I Understand Them
by Allan Lake He reminds her of his open door policy. Free to go anytime. Says he’d pay her airfare to anywhere if need be. Climate change, glacial break-up.
O zi în care să mori
de Corneliu Negru O zi în care să mori, o zi în care să renunți. O zi în care să nu-ți aduce aminte de ce te-ai „nenăscut” și de ce învii. O zi de uitare, o zi de dor, o zi de detașare și de-ale tale idei marginale. Ce este uitarea, dacă nu ajutorul ce […]
Doctor în preaplenitudine
de Livia Creț Când părinții mi-au recomandat cu blândețe și apoi au insistat din lipsă de răbdare să devin doctor, nu au știut că acest termen are multiple semnificații. Au rămas cu credința tradițională în respectul față de doctori, dar nu vă lăsați păcăliți, nu e vorba de un respect acordat calității de salvator ai suferinzilor, […]
Eudemonia
by Paweł Markiewicz E U D E M O N I A P o e t r y E p i c D r a m a […]
Maxime către spiritele ostenite
(antifilosofie) de Mihai Pavel 1 Viața este un coșmar haotic, iar impulsul intern al ființei ce îl aduce pe om la adevărata rațiune a existenței este chipul morții în formele sale cele mai variabile. Gândul morții și al absurdului acțiunii transpun disperul de zi cu zi într-o formă dezintegrată, neverosimilă – o uitare temporală, […]
Pandemic Overdose
de Noah Leroye Stau în camera mea, în timpul de acum. Stau într-un timp în care nu îmi place și în locuri pe care le detest. Am trecut deja de limita de la ură la indiferență. Asta mă sperie. Ceea ce mă îngrozește e că nici nu sunt mai sunt anxios. Sunt calm, relativ. Mă […]
poems by Felipe Rodolfo Hendriksen
Ode on a Photo Taken Somewhere Around December 2008 A moment frozen in eternity, A picture I’m sure no one remembers But me. A frame, a slice, a moment Of a life that was never fulfilling