cu un râu
de Constantin Virgil Bănescu aştept şi aştept să vină ea şi să mă ia în braţe soarele răsuflă pe alee mai luminos ca niciodată mai departe
Despre Bobiţă
de Peca Ştefan Constantin Virgil Bănescu 1982 – 2009. Alături, un scurt bio al autorului. Am citit asta pe 12 august seara, în urma unui post pe Facebook al lui Dan Iancu. Iniţial am crezut că e o glumă – îl văzusem pe Bobiţă cu vreo două luni în urmă „la Neamţu’” (sau Fiord) în […]
Constantin Virgil Bănescu a ales să plece
de Sorin-Mihai Grad Nu l-am cunoscut personal pe Constantin Virgil Bănescu. Am schimbat doar două perechi de e-mail’uri acum doi ani, când m-a rugat să modific ceva la felul în care erau afişate poemele sale în EgoPHobia #15, alte amintiri nu am cu omul C.V. Bănescu. Poetului i-am citit versurile, mirându-mă cum se poate să-i […]
Constantin Virgil Bănescu şi epistemologia sinuciderii
de Patrick Călinescu Când am scris Stele verzi, am plecat de la ideea – simplă sau extravagantă – că sinuciderea este singurul loc în care sinucigaşul – actorul (în sens etimologic şi chiar semiotic) sinuciderii – (mai) poate fi singur. În romanul meu, aşadar, sinuciderea are un sens pozitiv şi benefic: ea devine un act […]
CVB-27-RIP
de iQ666 Undeva scrie că Constantin Virgil Bănescu a murit. Altundeva că poetul Constantin Virgil Bănescu s-a sinucis. Că i se spusese Bobiţă, dar mai nou cerea să fie apelat cu Virgil. Ameninţase că va renunţa la viaţă. De fapt anunţase, dar cine se mai gândeşte la asemenea detalii când nu se mai poate face […]
mai rabdă puţin
memoriei lui Constantin Virgil Bănescu de Claudiu Komartin ce ar mai fi de făcut spune prietenul când plaja visată e mai departe ca niciodată adu-ţi cu tine îngerul şi pune-l să latre să umble în patru labe, umil şi abject să ne semene, nouă celor ce nu vom fi salvaţi
Întuneric fără Euri, după Carlos Drummond de Andrade şi Elizabeth Bishop
In memoriam Constantin Virgil Bănescu de Chris Tanasescu Carlos, stai liniştit, stai, dragoste e ceea ce vezi tu acum jur împrejur: azi un sărut, niciunul mâine iar poimâine e duminică – odihnă?, căci nimeni de-aici nu ştie când şi cum vine lunea.
constantin virgil bănescu [1982-2009]
de Octavian Soviany parcă îl văd pedalând pe o bicicletă de aur şi vorbind cu grănicerii şi vameşii în sanscrită
Pentru Constantin Virgil Bănescu…
de Marius Ianuş Pentru că Dumnezeu e puternic şi mă va apăra pînă la capăt – Mi-a arătat de atîtea ori că mă iubeşte, dar n-am ştiut eu – Mi-a arătat o altă lume, cea adevărată M-a ferit de frică, nu-mi-e frică decît de el, să nu greşesc, să încerc să îmi înving carnea
de fapt eu nu plec
în memoria lui Constantin Virgil Bănescu de Marius-Iulian Stancu eu vin cu paşi potriviţi să nu-mi trădez nerăbdarea cu palmele în care am strâns aşteptări de fapt eu nu urc nu cobor va trebui doar să înveţi să mă vezi şi altfel