e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Sorin Lucaci m-am născut undeva într-un cătun în ucraina aproape de cernăuţi noaptea vorbeam mult în somn după ce toată ziua spărgeam baloane rozalii de săpun în urechea bunicului “atcroite cniga” ţipa mama mereu în timp ce eu citeam “suferinţele tânărului Werther”
de Martin Woodside traducere din engleză de Chris Tănăsescu De livrare Printre crengi, în sus, ghiftuită, îmbuibată, revoluţia e jumate gata. Copiii-adună castane pe bănci, bătrânii umblă prin zorele, ciupind bobocii. Biet poet al naturii, nu ştii să le spui pe nume copacilor uscaţi de la ferestrele cu gratii,
(fereastra latină) de Andre Damazio traducere din portugheză de Simona Dăncilă Definiţia totului şi a nimicului Poezia e totul Poezia nu e nimic. Dar atunci… ce e poezia? Rugă Să dea Dumnezeu Să plouă cuvinte
de Paul Celan traducere din germană de Daniela Micu Şuviţă Suviţă, pe care n-am împletit-o şi am lăsat-o să fluture, ce ştie adevărul despre Venire şi Plecare, şi se desprinde de pe fruntea, pe care am alunecat în anul frunţilor -: acesta este un cuvânt, care se întinde spre plăcerea neveurilor, un cuvânt, care a […]
de Paul Celan traducere din germană de Maria Banuş Zadarnic pe geam pictezi inimi: prinţul tăcerii strânge ostaşi, jos, în curtea castelului Flamura sa o-nalţă-n copac – o frunză, de-azur când e toamnă; împarte oştirii iarba tristeţii, florile timpului; cu păsări în plete el merge spadele să le cufunde.
de Paul Celan traducere din germană de Maria Banuş Negru lapte al zorilor seara îl bem la amiză îl bem dimineaţa îl bem noaptea îl bem şi bem săpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt. În casă stă un bărbat cu şerpii se joacă el scrie când seara se lasă el scrie-n Germania părul […]
de Gabriel Nedelea M-am gândit la frig şi la sfinţi Şi nu este să fie unde noaptea se noapte Iar iubita mea se crede că este o martiră. Am trecut pe acolo şi nu erau tei Parcă era o bancă şi poate nişte fulgi,
de Gabriel Nedelea Sângele îmi intră în suflet Şi creşte ciuperci, muşchi, Peşti încordând lumina în apă Un arc de cerc Ziua ca o femeie care mă aşteaptă.
de Ion Buzu Oraşul vrea să se sinucidă prin mine. Apucă arma şi o duce spre tîmple. Oraşul se opreşte la intersecţia dintre 31 August 1989 şi Bănulescu Bodoni şi îşi zboară creierii pe faţa trecătorilor, ei, care şi-au pus întreaga credinţă în oraş, tot ce păstra visele, idealurile şi aspiraţiile lor a sfîrşit prin […]
de Ion Buzu Aşteptînd să se audă paşii şi să se deschidă uşa, să intre ea, aşteptînd un cutremur care să facă praf zidurile din jur, aşteptînd ca autobuzul în care mergi să devieze odată din drum, aşteptînd de fiecare dată ca şoferul să nu se mai prefacă că nu este şi într-însul, să nu […]