e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
deveneam cameleonică de Morgothya I. nu îmi place decât ce scriu despre mine dacă scriu despre alţii mă plictisesc şi mi se pare superficial ca şi cum m-aş da pe o pojghiţă subţire de gheaţă şi oricum mi se rupe de ce le place altora jet şi atât
de Morgothya vine seara şi creierul tău se scufundă tot mai mult în negru vine noaptea apoi şi nu ne mai recunoaştem …nimic din noi dimineaţa nu va mai rămâne chiar nimic
de Marius Aldea Ar trebui să trăim veşnic măcar o dată, ca un godot moartea să ni se lase aşteptată, să ne prefacem supăraţi
de Marius Aldea Azi mi-am împuşcat tinereţea în cap şi am albit dintr-o dată cum se întâmplă cu bătrânii noştri când ne aşteaptă cu mâna streaşină
(am fost al douăzecilea) lui mircea cărtărescu de Vlad Drăgoi am fost al douăzecilea cărtărescule în dimineaţa aia plină de cancer şi de frig dantesc cărtărescule în dimineaţa aia unică şi incisivă când am întârziat ca vita la cursuri şi a venit duba şi după ce m-am suit şi eu cărtărescule după ce m-am suit […]
de Leonard Ancuţa eu investesc în mine 17 lei, un Triumpf plus un pachet de ţigări în fumul căruia să-mi ascund faţa, patul, viitorul ea a investit într-un tratat de psihiatrie, Predescu precum şi concluzia că sînt histrionic, isteric, combinate cu teatralitate, manifestări zgomotoase, superficialitate, infantilism, somatizare, exprimare excentrică,
de Leonard Ancuţa liniştea. o noapte fără margini în care ea traversează prin tine fără să se ude. venele albii secate şi albe drumuri necirculate care continuă pe pămînt. întotdeauna un singur capăt interesează. linişte. genele ei se ating cu nepăsare perechi de aripi de acvilă
de Adrian Suciu Mereu am visat să iubesc o femeie care sîngerează pe stradă. O literată cinefilă şi melomană, cu inima pulsînd pe ritmuri de Mozart, cu sincope din Dante.
de Adrian Suciu Oraşul este indiferent ca măruntaiele unei păsări de noapte înjunghiate. Tu ştii că sărbătorile sînt perfecte să îmbătrîneşti mult şi singur sub masca fericirii de ocazie: eşti înduioşătoare ca un ateu aprinzînd lumînări pentru morţi în ideea că nu se ştie niciodată.
de Adrian Suciu N-am să-ţi ofer decît o apetenţă crîncenă pentru viaţă şi cîteva certitudini. Să-ţi ceri iertare e ca şi cînd ţi-ai mînca propria carne: cu gura plină de propriile cartilagii şi zgîrciuri se cere iertare!