Gabi Gabrinov

Scurtă cugetare a unui scriitor care nu mai poate scrie

de Gabi Gabrinov    Tocmai cădea prima zăpadă din anul acela. Era teribil de frig pentru un început de decembrie sec, noduros, molcom, atât de frig încât îmi era greu să mă încălzesc şi în casă, darămite afară. Şi totuşi, am simţit nevoia de o plimbare mai lungă. Lumina zilei scurte cădea pieziş pe pervazul […]

Povestea bibliotecarului

de Gabi Gabrinov    I se păru că din liniştea risipită se depleteşte un cântat al cocoşilor, auzit de la coadă la cap. Căscă prelung, scuturându-şi toate oasele, în care se odihnea un frig viu şi străin. Era trecut cu mult de ora închiderii, iar el aţipise în scaun, dormind un somn scurt şi fără […]

Povestea Alchimistului

de Gabi Gabrinov    Alchimistul din strada Umbrei îşi scoase ustensilele din geantă şi începu să şi le cureţe meticulos cu o cârpă îmbibată în alcool, strâmbându-se la gândul că îl aşteptau câteva ore de muncă. De la o vreme căuta să fugă de oameni şi să se refugieze în solitudinea laboratorului său, departe de […]

Povestea ceasornicarului

de Gabi Gabrinov    Ploaia stătuse, ropotul ei a fost înghiţit de apusul cărămiziu, iar melodia ceasurilor bătând la unison a inundat încăperea slab luminată, recâştigându-şi autonomia. Oftând a oboseală şi plictis, ceasornicarul din strada Vieţii hotărî să se întoarcă la treabă. Se lăsa frigul nefiresc de început de noiembrie capricios şi umed, oamenii se […]

Groparul care și-a îngropat din greșeală sufletul

de Gabi Gabrinov  Dormeau adânc sicriele de plumb… … iar luna strălucea lucie, goală de sens, peste pietrele funerare în care erau încrustate poze alb-negru cu portrete ale unor oameni care trăiseră înainte ca eu să mă nasc. Era două dimineaţa, iar eu săpam mormântul iubitei mele Anelize, ascultând simfonia tandră a cucuvelelor. Cimitirul de […]

Scroll to top