Poeme
de Tiberiu Neacşu Sebastian şi cureaua Urcam întruna şi pleoapele atingeau cerul fâlfâind. Unii ne spuneau păsări. alţii, întâmplări, ne făceau pale de vânt şi cântec. Treceam aşa, ca printr-o caravană orientală, cu măştile de bună ziua şi leşul vorbăreţ. Mai încolo, ce ajungem nu se cunoaşte. Din urmă, ca un bulgăre de ceaţă,