e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Gabi Gabrinov Dormeau adânc sicriele de plumb… … iar luna strălucea lucie, goală de sens, peste pietrele funerare în care erau încrustate poze alb-negru cu portrete ale unor oameni care trăiseră înainte ca eu să mă nasc. Era două dimineaţa, iar eu săpam mormântul iubitei mele Anelize, ascultând simfonia tandră a cucuvelelor. Cimitirul de […]
de Rareş-Andrei Dinu Vali, chitara sa și restul trupei urcă pe scenă. Întreg clubul este cufundat în beznă. Mașina de fum pornește. Reflectoarele se aprind, înfigându-și razele violete în ceața din miezul căreia prind contur siluetele formației. Dincolo de marginea scenei și de făcliile orbitoare din tavan, Vali simte prezența mulțimii ce s-a adunat să […]
de Alex Șuțiu Lumină și întuneric, frică și speranțe, date și dezolare, interfețe și lumi virtuale. Aceasta este Marea Metropolă, locul curat și ferit pentru cei corupți și bogați dar și cel al fricii și speranțelor pierdute pentru locuitorii din zonele marginale și întunecate. Orașul înghite tot, oameni, bani, vieți, vise. Paraziții lui sunt […]
(Lecturi potrivite/recomandate de Alexandra) text și ilustrație de Coralia Nord După perdea. Malul ferestrei s-a îmbrăcat cu întuneric. Mă uit pe geam și îmi amintesc că îmi place noaptea neîngăduit de mult, de-aia e mult mai bine că dorm noaptea. Mângâi plasticul alb termopan încet și apăsat și bag degetul în șanțul subțire și umed […]
[fragment de roman] de Paul Chetreanu-Don Ultima perioadă era una pe care Karl o considerase mai prolifică. După cele două futaiuri cu Luize și Nicole, o pulsiune stranie îi cuprindea ființa. Era ca un instinct animalic maniacal care îi determina majoritatea acțiunilor. Parcă începuse să se sălbăticească, nepăsarea față de lumea din jur se instalase […]
[fragment] de Ana-Maria Negrilă Viața oamenilor era scurtă și plină de nenorociri, de la gălăgia ce înconjoară nașterea, la liniștea eternă a mormântului. Stefano observase de mult că oamenii morți devin nemuritori, numele lor alunecă în legendă, iar, dacă sunt pomeniți de urmași, capătă trăsături supranaturale. Miro nu fusese pomenit cu glas tare de […]
de Rareș-Andrei Dinu Fumul, mulțimea și jocul reflectoarelor ce oscilau între violet și albastru se îmbinau armonios, în liniște, inundând sala cu o stare de teribilă anticipație. Luminile s-au îndreptat spre scenă, unde membrii trupei își făcuseră apariția pe furiș. Un fior s-a împrăștiat în tot publicul în secunda în care tăcerea a fost răpusă […]
de Gorun Manolescu De la fereastra etajului doi se vede perfect spaţiul verde acum fără iarbă din faţa intrării. E toamnă, plouă. Pe străduţa dintre blocuri se aproprie un cerşetor mătăhălos şchiopătând puţin, îmbrăcat într-o pelerină groasă impermeabilă uzată cu gluga trasă pe ochi, iar într-o mână cu o pungă de plastic. Punga atârnă de […]
(Lecturi potrivite/recomandate de Alexandra) de Radu George O rază caldă de soare îi mângâie duios obrazul lui Fabian. Deși ar fi vrut să mai doarmă puțin și să se odihnească după o zi grea, lumina îl deranja atât de tare încât se văzu nevoit să se trezească. Se dezmetici și privi în jur, dar nu recunoscu […]
[fragment de roman, editura Crux, 2018] de Sorin-Mihai Grad Se apropia anul 2000 și se zvonea că urma să aducă apocalipsa. Cumva ne-am pomenit și noi dezbătând din greu despre cum ne-ar fi putut afecta treaba asta. Parcă Epi deschisese discuția după ce văzuse un titlu stupid în ceva ziar, iar noi ceilalți, ca […]