ca prin oglindă

Bioetica necuvântătoarelor?

(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman   Într-o ţară în care lipsesc pansamentele din unele spitale de stat – invitându-i pe pacienţi la clinica privată – şi în care se investesc milioane de euro pe frunze turistice, nimic nu pare mai interesant decât un război între cei care se auto-proclamă iubitorii maidanezilor şi oamenii fără suflet care […]

Frații Coen: a murder story

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu   [1] Neo-Noir & postmodernism   Richard Martin face distincția între două tradiții de tip neo-noir: cea de tip șablon (noir redivivus), încărcată de formule, interesată de modelele narative populare ce s-au manifestat temporar (sfârșitul anilor 50, începutul anilor 60) pe marile ecrane și în forme de artă conexe, […]

new retro sau despre nostalgie (cu 3 exemple)

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu   [1] analiza nu generează sinteza   Killing Them Softly este în esență un film despre Criză & micile crize din care prima se țese, prin care astfel devine de înțeles, criza din economia mafiotă reflectând-o pe cea din economia mondială (temă tratată nu fără un anumit umor negru […]

Prometheus

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu   umanitatea nu este atât rezultatul unui dar, precum în tragedia lui Eschil (Prometeu înlănțuit), cât consecința unor experimente/ a unui accident/ sacrificiu individual (pe planeta pe care membrii echipajului Prometheus vin să-și întâlnească creatorii există indicii clare ale unor experimente scăpate de sub control). concluzia lui Peter Weyland, […]

And the winner is … JOKER

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu Nolan și-a încheiat până la urmă trilogia, The Dark Knight Rises este proiectat în cinematografe. Pentru cei cărora seria le-a stârnit în prima parte atenția (cu interpretări interesante ale poveștii “oficiale”, însă, cu un patetism nu foarte bine livrat pe alocuri, și destul de cuminte per ansamblu, dar remarcându-se […]

3/2011

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu     Oslo, 31. august (Joachim Trier)     “zilele frumoase s-au terminat, toamna se apropie, urmează iarna, întunericul şi frigul. pentru mulţi norvegieni, întrebarea-ritual este: “vom mai putea suporta încă o iarnă?” (Joachim Trier).  

un masacru senzual pentru jucăriile emoţionale

[val chimic, umilirea animalelor, ed. Casa de pariuri literare, 2010]   (ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu   Umilirea animalelor are loc pe parcursul a două capitole ample: zilele cu femeia chimică, urmat de capitolul care dă şi titlul volumului.

follow the white rabbit

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu   I.                   În loc de introducere – câteva teme aproape folositoare   Potrivit tradiţiei creştine a vedea înseamnă a cunoaşte. “Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă […]

De partea cealaltă a geamului

(ca prin oglindă) [Cristina Nemerovschi, Sânge satanic, Herg Benet Publishers, 2010] de Marius-Iulian Stancu   “falsitatea lumii în care ne închipuim că trăim este lucrul cel mai cert și mai stabil pe care îl poate sesiza ochiul nostru…” [Friedrich Nietzsche, Dincolo de bine și de rău]   Citatul ales de Cristina Nemerovschi în deschiderea romanului […]

Conştiinţa poetică cinematografică

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu Într-o lume însufleţită de spiritul cinematografic (Gilles Lipovetsky, Jean Serroy, Ecranul Global), într-o lume a fiinţelor “born digital” (Maria Engberg [“îmi intră un ram de păr pe geam” – cineva să ne-mpuşte]), în cadrul unei societăţi cinematografice (Norman K. Denzin), poezia momentului mizează la rândul ei pe o cinematizare […]

Scroll to top