EgoPHobia #34

The Meaning of “Alpha Noir”

by Ştefan Bolea   Music is an art for the average listener and a science for its creator. Thus if I perceived the beauty of a particular song, the composer would speak of it in terms of truth. Should we speak about a work of art in terms of aesthetics or of epistemology? Keeping in […]

Poeme de Peycho Kanev

traducere: Elena Lavinia Diaconescu   Un poet în Chicago   Acest oraș e înfiorător și măreț. Țărmurile sale însorite cu iahturi albe, cu pescăruși și bâtlani aplecându-se tăcuți peste valurile de marmură. Vântul bătând cu putere, lovind scoarța copacilor falnici.

Fugim de munţii noştri să vizităm Parisul

de Carmen Comloşan   Cine nu a auzit de Roşia Montană? Dar, de fapt ce s-a auzit despre Roşia Montană? Cu siguranţă s-a auzit de controversele legate de proiectul minier şi mulţi ȋşi dau cu părerea, dar cȃţi au călcat ȋn acele locuri?  

Poems by Kenneth P. Gurney

Jupiter   Lisa believes that we live in god’s imagination and that god may be on psychotropic medication in a ward somewhere in the Austrian alps and enjoys the view of the snow capped mountains.

Poeme de Marius Surleac

Santa Fe   îngerul acestei seri bea vin ascultă REM şi face sex când toţi se trag pe tobogan ca-n ziua zet a vieţii pe pământ se bărbiereşte rar şi-şi tunde favoriţii şi aţa-n dinţi îşi bagă apoi de pe sub aripi scoate trabuc din foi şi ket

O parodie reuşită

[Daniel Sur – Poliţistul lui Dumnezeu] Cătălin D. Constantin   Parodia e un gen literar nedreptățit. E socotită ușoară, frivolă, dar realitatea  e că scrierea unei parodii bune e un lucru extrem de dificil, iar reușita e dublu condiționată. Mai întâi de original. Cititorul trebuie să cunoască bine originalul, adesea în detaliu, pentru a gusta […]

Cât un copil de mic

de Lucia Dărămuş   E lumina ce-n gura mea adoarme de apele energetic limfatice luaţi, luaţi şi beţi şi spălaţi-vă ochii de culcat nu m-am culcat cu nici un bărbat puteţi gusta din trupul meu nears de patimile iubirii. Ce cuvânt! Cât Dumnezeu de mare

Pervertirea

[fragment de roman] de Cristina Nemerovschi   Mi-am pierdut virginitatea târziu, foarte târziu. Aveam aproape 17 ani. Firește, prima dată a fost cu cineva pe care nu-l iubeam. Cu cineva de care eram doar foarte atrasă pentru că, așa cum se întâmplă mai mereu în liceu, cu cel de care ești îndrăgostit te sincronizezi mai […]

Scroll to top