filosofie

Totul este pierdut

(antifilosofie) de Mihai Pavel Lumea aceasta, rece și îngâmfată, nu cunoaște limite în ceea ce privește răul. Toți s-ar decapita între ei la cea mai mică impolitețe dacă li s-ar permite. În realitate, nimeni nu iartă pe nimeni pentru o greșeală, ci doar îi prelungește termenul de execuție. Omul este o creatură aparte, capabilă să […]

Vină și individuație

(phobia perennis) de David Mândruț S-a scris mult despre problema individuației, de la presocratici până în epoca modernă la Kierkegaard și Jung, autorii pe care dorim să îi atacăm în acest eseu. Teoriile recente ale individuației îl au în centru pe Gilles Deleuze, un autor care dezoltă teoriile lui Bergson, însă el nu va fi […]

Neliniștile unui neisprăvit

(antifilosofie) de Mihai Pavel 1    Lumea își dispensează constant forma fizică de la începutul istoriei, ca într-un dans al descompunerii. Între oameni se nasc prăpăstii noi, iar cele vechi se adâncesc atât de mult încât, la capătul lor ajungem să ne găsim propriile noastre inimi, pietrificate. Dumnezeu a fost cel dintâi care a conștientizat […]

status 1.13

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu “este esențial pentru filosofie și poezie, ca pregătire a filosofiei, să fie înțelese abia după două, trei generații.” [martin heidegger, caietele negre]; cu alte cuvinte, dacă te-a băgat iovănel la index, dacă a înțeles ceva despre tine, ești mâncat [de timp, ești de domeniul trecutului]. adevăratul creator aparține mereu […]

Conceptul de vinovăție

(phobia perennis) de David Mândruț În eseul de față ne propunem să examinăm fenomenul vinovăției prin prisma filosofiei, sau mai degrabă psihologiei kierkegaardiene, dar simultan folosindu-ne de conceptele de bază ale psihanalizei, iar aici vom invoca conceptul de refulare, pentru a ne veni în ajutor, fiindcă susținem noi, iar aici anticipăm, că la baza sau […]

Înapoi la Schopenhauer

(phobia perennis) de David Mândruț În prezentul eseu vom încerca din nou ca, pornind de la Schopenhauer, și folosindu-ne de uneltele psihanalizei freudiene, să extindem și să adaptăm tematizarea schopenhaueriană a voinței (de a trăi). Articolul va fi împărțit în cinci compartimente distincte, dar legate organic de același nucleu tare, care este voința de a […]

Existențialismul în opera de groază a lui H.P. Lovecraft [III]

de Florin Cherman [prima parte a acestui text a apărut în EgoPHobia #67, iar a doua în EgoPHobia #68] 5. Condiția umană in via: căutarea paradisului pierdut Cel mai filosofic, și în egală măsură poetic, bloc de scrieri din opera lui H. P. Lovecraft este dedicat căutării onirice a unei cetăți interzise, și este compus […]

Sinuciderea artei

(antifilosofie) de Mihai Pavel Defectul cel mai profund al artistului modern este caracterul neverosimilității pe care cuvintele și implicit creația sa îl îmbracă. Josnicia de a fi în ton cu moda este total irezistibilă atunci când măscăriciul, înfometat după aplauze și hohote hidoase, urcă din nou pe scena societăților pentru încă un număr. Se pare […]

status 1.12

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu cu fascismul e ca în pilda semănătorului – semințele lui nu au căzut niciodată pe pământ bun. hermann keyserling era ceva mai optimist: “cu siguranță, dacă reprezintă ceva atât de productiv pe cât cred eu, atunci va dispărea într-o zi, precum sămânța. va face loc unei noi construcții, nebănuite […]

Angoasa în cinematografie: Trainspotting (1996)

de Livia Creț Filmul[1], bazat pe cartea cu același nume publicată de Irvine Welsh în 1993, începe cu monologul personajului principal Mark Renton: „Alege o viață. Alege un job. Alege o carieră. Alege o familie. Alege un televizor mare. Alege mașini de spălat, mașini de condus, cd-playere și deschizătoare electrice de conserve. Alege o sănătate bună, […]

Scroll to top