filosofie

Sublim și angoasă

(phobia perennis) de David Mândruț În prezentul articol ne străduim să evidențiem faptul că între experiența sublimului și afectul de angoasa există o asemănare organică, calitativă mai exact. Pentru a ne îndeplini scopul ne vom folosi de textul lui Kant din Critica facultății de judecare, dar și de textul fondator al întregii tradiții legate de […]

Maxime către spiritele ostenite

(antifilosofie) de Mihai Pavel 1    Viața este un coșmar haotic, iar impulsul intern al ființei ce îl aduce pe om la adevărata rațiune a existenței este chipul morții în formele sale cele mai variabile. Gândul morții și al absurdului acțiunii transpun disperul de zi cu zi într-o formă dezintegrată, neverosimilă – o uitare temporală, […]

Existențialismul în opera de groază a lui H.P. Lovecraft [I]

de Florin Cherman – „Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis!”, a spus Nietzsche  – „Zeii s-au sălbăticit, s-au înăsprit, au înnebunit și au fugit în munți și dansează acolo pe piscuri și se uită cu dispreț la oameni”, i-a răspuns Lovecraft 1. Introducere Întâmplarea a făcut așa că eu am început […]

Două moduri de negare a voinței

(phobia perennis)                                                                                                             de David Mândruț În prezentul eseul vom încerca să delimităm o distincție fundamentală în cadrul filosofiei schopenhaueriene. Pe scurt, pornind de la noțiunea schopenhaueriană  de negare a voinței de a trăi, concept fundamental al eticii acestuia, vom încerca să demonstrăm că această negare îmbracă o structură duală, respectiv putem afirma existența unei […]

Fragmente și îndoieli

(antifilosofie) de Mihai Pavel Un drum până la cimitir ne-ar putea scuti de mai multe decepții decât toată esența stoicismului. Vulgaritatea superficială a tuturor problemelor este suportabilă doar datorită ideii de moarte.    Schizofrenul este singurul om ce a înțeles vreodată cu adevărat fericirea.

status 1.11

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu «stăpânitorul lumii acesteia» [ioan 12, 31] este un muzicolog. nu degeaba dorea platon să le impună canoane muzicienilor și poeților [«nicăieri nu se schimbă canoanele muzicale, fără schimbarea legilor politice» – republica]. iată de ce primii creștini au respins reprezentațiile teatrale [de spectaculis]. adevărata revoluție a avut loc în […]

Am tăcut ca partea instrumentală a unei balade

de Andra Kat Nu te osteni să scoți colții unui demon Tristețe. Un om trist își va smulge unghiile clipind o singură dată, fără vreun țipăt. Un om trist nu îți va povesti viața lui. Un om trist va sta singur chiar și când e înconjurat de mulți oameni. Pe omul trist poți să îl […]

Tăcerea ca armă de tărie împotriva zidurilor

de Adina Pop „Am simțit cum lumea e o simplă piatră în care noi și zeii ciobim câte-o bucată”   Și tac și totuși sper să mă audă cineva. Să-mi audă strigătul tăcerii căci altfel pierdută voi fi pe veci. Am nevoie de cineva care să mă audă cu o frecvență ca a mea. Dar […]

status 1.10

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu de remarcat că cei în mâinile cărora ni se cere a ne încredința în viitor destinele – “tinerii frumoși și liberi” – se află în linia întâi în “războiul împotriva virusului”, unul care ne-a anulat ca ființe umane și politice [în afara pretextului sanitar, singura grijă a aparatului de […]

Scroll to top