e-revista EgoPHobia
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu «stăpânitorul lumii acesteia» [ioan 12, 31] este un muzicolog. nu degeaba dorea platon să le impună canoane muzicienilor și poeților [«nicăieri nu se schimbă canoanele muzicale, fără schimbarea legilor politice» – republica]. iată de ce primii creștini au respins reprezentațiile teatrale [de spectaculis]. adevărata revoluție a avut loc în […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu de remarcat că cei în mâinile cărora ni se cere a ne încredința în viitor destinele – “tinerii frumoși și liberi” – se află în linia întâi în “războiul împotriva virusului”, unul care ne-a anulat ca ființe umane și politice [în afara pretextului sanitar, singura grijă a aparatului de […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu amuzant cum toți cei care nu au avut treabă niciodată în viața lor cu biserica simțeau nevoia unei poziții sexuale a suveranului iubitorilor de băieței. credințele stângiste ale lui jean-paul sartre au o singură explicație – corydrane.
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu hermeneutica flegmei ca ultima frontieră ideologică prin intermediul căreia noua stângă își mai poate fundamenta revoluția. ce-a fost irina margareta nistor pentru caseta video este acum mihai iovănel pentru coperta 4. cu adevărat tulburătoare pentru noua stângă la sclavia în formă europeană este că încetează să se mai bazeze […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu ceea ce nu vor să înțeleagă corecții zilelor noastre este că rasismul, în esență, interpretează faptele sociale folosindu-se de aceeași metodă care stă la baza oricărei științe [observație, problematizare, ipoteză, experiment]. preocupată în permanență de variabile [excepțiile de la regulă], ideologia corectitudinii politice reține din dialectică doar antiteza, înlocuind […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu ceea ce îl îndeamnă de fapt maestrul nae ionescu pe mihail sebastian, punându-i singura întrebare care contează [“tu nu simți că te cuprinde frigul și întunericul?”], este pătrunderea în dimensiunea tragică a existenței, ca apropiere a adevărului ființei în sens heideggerian. să ne aducem aminte de o altă existență […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu once upon a time … in hollywood va rămâne în istoria filmului drept cea mai reprezentativă peliculă pentru felul în care tarantino a văzut așa numita artă cinematografică [vorbesc deja la trecut pentru că după un film de autor reușit, singurul în cazul lui tarantino, orice regizor ar trebui […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu film cu bărbați. cu ce fac bărbații tatăl ascultă discursul fiului despre ce trebuie și ce vrei [în jurul căruia s-a construit întotdeauna virilitatea], iar discursul nu e fără compasiune, nici fără o anumită înțelegere a contextului chestionabil din punct de vedere moral întru care tatăl ființează, și ce […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu preocupat de inversarea ierarhiei și de primatul vorbirii raportată la cuvântul scris, derrida pare să fi uitat că în cea mai mare parte a istoriei sale omul a fost fără cuvânt, adică s-a pus în scenă [cum ar zice antonin artaud]. ar fi trebuit să știm deja: din europa […]
[Slavoj Žižek, Looking Awry: An Introduction to Jacques Lacan through Popular Culture, MIT Press, 1995] (ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu “inconştientul este structurat asemeni unui limbaj” (Lacan). fantezie/ dorinţă/ real/ adevăr/ ficţiune Fantezia desemnează relaţia „imposibilă” a subiectului cu cauza-obiect a dorinţei sale – „ceea ce fantezia pune în scenă nu este o scenă în […]