e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Emilian Gheață Tremolo Pripiri neîndemânatice străpung sfiala tihnită a sfericelor petale conştiente de propria lor ofilire şi răvăşiri reiterate istovitor le rostogolesc, adulmecându-le carnivor, înspre părelnice destrămări şi vagi rememorări fluide, în susurul morbid al fatidicelor încuviinţări finale şi al timpuriei amorţiri tomnatice în rugină.
de Oliviu Crâznic Ecou născut în umbra mută A clipei care nu a fost: Are lucrarea Ta un sens?… Are lucrarea mea vreun rost?…
de Claudiu Komartin Ai vrut dramă? Dramă-ai primit. Cam ce-ți închipui că poate să mai urmeze acum? Uită-te la tine: mâinile îți tremură ca apucate de streche, făcându-i să te privească îngrijorați, ca pe un dărâmat, un nevrotic,
Rezistența la trecerea căldurii de la aerul interior la suprafaţa interioară prin convecţie şi radiaţie Eu m-am mutat cu totul în pereţi, numai fantoma ochiului meu te urmăreşte. (Rezistenţa suprafeţei interioare).
O viață ordonată O viață ordonată Este atunci când dormi Cu degetele pe afară Iubita o împarți O parte tatălui tău O parte prietenilor
(egoRainbow) traducere & prezentare: Monica Manolachi Derek Walcott (1930-2017) este un autor din Caraibe, născut în insula Santa Lucia. În 1992, i s-a acordat premiul Nobel pentru literatură după ce publicase mai multe volume de poezie și teatru și, în special, după poemul epic intitulat Omeros (1990). Ultimul volum de poezie, White Egrets, a fost răsplătit cu premiul […]
avorton expir și mă uit la carnea încă însângerată pe care am născut-o în grabă o mototolesc și țintesc gaura din perete
(Lecturi potrivite/recomandate de Alexandra) celălalt întuneric ridicând pleoapele –jaluzele albastre– simții deasupra negura unui copac funebru și noduros măslin sau poate chiparos, cu halou negru, mov sau poate altă culoare bizară la rădăcina căruia eram întins moleșit și inflamat
de Emilian Gheață Creioane, pixuri şi stilouri poposex frumos aranjate pe mărimi într-o monocromă suspensie a gândului istovit de scâncetele guturale ale îngerilor psihotici care smulg hulpavi fâşii din propriul stăpân şi le sfâşie cu gheare sfinte de argint
de Marta Petreu Nu există ușă De aici nu pleacă nici un drum punct terminus de troleibus de ADN de cale ferată de tot ce vrei