e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
(arena culturală: cartea & filmul) de Alexandra Medaru Henrik Ibsen (n. 1828 – m. 1906) a fost un dramaturg, poet și director de teatru norvegian. Născut într-o familie de negustori, datorită unor probleme financiare, la vârsta de doar cincisprezece ani devine asistentul unui farmacist din micuțul oraș Grimstad. Câțiva ani mai târziu, scrie prima lui […]
[Șerban Andrei Mazilu – “Jocul necromanților”, Crux, București, 2016] de Ștefan Bolea Sunt un fan al lui Șerban Andrei Mazilu încă de la primul lui roman publicat direct în engleză, despre care am scris aici (http://egophobia.ro/?p=9654). Jocul necromanților (București: Crux, 2016) este continuarea romanului de succes Anotimpul pumnalelor (http://egophobia.ro/?p=11098) din seria Cronici din Voss (https://www.goodreads.com/series/196641-cronici-din-voss). […]
[fragment de roman, editura Crux, 2018] de Sorin-Mihai Grad Se apropia anul 2000 și se zvonea că urma să aducă apocalipsa. Cumva ne-am pomenit și noi dezbătând din greu despre cum ne-ar fi putut afecta treaba asta. Parcă Epi deschisese discuția după ce văzuse un titlu stupid în ceva ziar, iar noi ceilalți, ca […]
Inferno I thought I’d read the Inferno aloud to my wife while we were house-sitting in a drafty old farmhouse in Umbria but after a while Hell got boring It didn’t take very long
(Lecturi potrivite/recomandate de Alexandra) de Leonida Ivel Mi-e frig. Și ce bate vântu’!.. Iar capul mi-e greu, atât de greu… O fi de la vin, sau de la grijile domniei? Dracu’ știe. Iar câinii ăștia de turci nu mă slăbesc deloc, nu mă văd în ce hal sunt, vai de mama mea. Păgâni! Să fi […]
#traiestefantastic de Andreea Sterea Citind de curând un thriller polițist construit pe model clasic – polițistul bun vs. criminalul rău – am avut neplăcuta surpriză ca respectivul antagonist, în loc să devină un villain din ce în ce mai bun, a început de pe la jumătatea romanului să se transforme într-o caricatură de om. De la […]
personal mud pies mulch of my earthen history
(egoZaur) de Sorin-Mihai Grad Scotocind după iluzii gen echilibru dau uneori de efecte secundare care se dovedesc chiar utile. Precum ideea de a păstra mereu o marjă de eroare. Pentru că viața nu e matematică, mereu apare ceva care perturbă, ca să nu zic încurcă sau spulberă, planurile. Și, de fapt, nici matematica nu e […]
de M. K. Lynn Într-o zi m-am hotărât să nu mă mai trezesc. Deloc. Regrete? Prea puține, din fericire. Insignifiante. Perdele diafane atârnau greu de bara de metal. Geamul – deschis. Afară ploua. În cameră – frig. Îmi păsa? Nu.
de Ionuț Manea Toată viața am muncit ca o proastă. Am grijă de doamna Pavelescu de câțiva ani. Viața mea este simplă. Mă trezesc la opt, spăl, fac de mâncare, șterg praful. Aceeași rutină. Nimic deosebit. Bărbatul mi-a murit acum zece ani de cancer la prostată. Ne-am iubit mult, dacă nu ar fi avut toată […]