e-revista EgoPHobia
de Florin Cherman [prima parte a acestui text a apărut în EgoPHobia #67, iar a doua în EgoPHobia #68] 5. Condiția umană in via: căutarea paradisului pierdut Cel mai filosofic, și în egală măsură poetic, bloc de scrieri din opera lui H. P. Lovecraft este dedicat căutării onirice a unei cetăți interzise, și este compus […]
(antifilosofie) de Mihai Pavel Defectul cel mai profund al artistului modern este caracterul neverosimilității pe care cuvintele și implicit creația sa îl îmbracă. Josnicia de a fi în ton cu moda este total irezistibilă atunci când măscăriciul, înfometat după aplauze și hohote hidoase, urcă din nou pe scena societăților pentru încă un număr. Se pare […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu cu fascismul e ca în pilda semănătorului – semințele lui nu au căzut niciodată pe pământ bun. hermann keyserling era ceva mai optimist: “cu siguranță, dacă reprezintă ceva atât de productiv pe cât cred eu, atunci va dispărea într-o zi, precum sămânța. va face loc unei noi construcții, nebănuite […]
de Livia Creț Filmul[1], bazat pe cartea cu același nume publicată de Irvine Welsh în 1993, începe cu monologul personajului principal Mark Renton: „Alege o viață. Alege un job. Alege o carieră. Alege o familie. Alege un televizor mare. Alege mașini de spălat, mașini de condus, cd-playere și deschizătoare electrice de conserve. Alege o sănătate bună, […]
(phobia perennis) de David Mândruț Este oare plictiseala tocmai boala fără de moarte? Este legitim să vorbim despre o plictiseală de moarte? Sau mai bine zis, este plictiseala mai rea decât moartea? Ce simțim când suntem plictisiți, de fapt, sau care este diferența dintre un om plictisit și dintre un om mort? La toate aceste […]
de Florin Cherman [prima parte a acestui text a apărut în EgoPHobia #67] 4. Frica și Greața Cunoaștem de la Aristotel, că uimirea înseamnă ieșirea din subînțelesurile vieții cotidiene; că ea descoperă posibilul, mutând individul din actual în posibil[51]. Frica, similară uimirii în această privință, este diferită prin introducerea unei note de certitudine: frica îl […]
(phobia perennis) de David Mândruț În eseul nostru dorim să stabilim faptul că cea mai mare povară pe care trebuie să o poarte omul cu el o viață întreagă este chiar conștiința sa. Deja mulți gânditori au observat faptul că, în esență, conștiința este un rău inerent existenței umane. Schopenhauer, la fel ca și omul […]
(phobia perennis) de David Mândruț În prezentul articol ne străduim să evidențiem faptul că între experiența sublimului și afectul de angoasa există o asemănare organică, calitativă mai exact. Pentru a ne îndeplini scopul ne vom folosi de textul lui Kant din Critica facultății de judecare, dar și de textul fondator al întregii tradiții legate de […]
de Corneliu Negru O zi în care să mori, o zi în care să renunți. O zi în care să nu-ți aduce aminte de ce te-ai „nenăscut” și de ce învii. O zi de uitare, o zi de dor, o zi de detașare și de-ale tale idei marginale. Ce este uitarea, dacă nu ajutorul ce […]
(antifilosofie) de Mihai Pavel 1 Viața este un coșmar haotic, iar impulsul intern al ființei ce îl aduce pe om la adevărata rațiune a existenței este chipul morții în formele sale cele mai variabile. Gândul morții și al absurdului acțiunii transpun disperul de zi cu zi într-o formă dezintegrată, neverosimilă – o uitare temporală, […]