e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
(pricinaşul de serviciu) de Radu-Ilarion Munteanu Mulţi comentatori politici consideră reticenţa românilor faţă de Rusia ca un moft. Sigur, e greu de negat. Dar foarte puţini trec dincolo de evidenţa faptică, pentru a se întreba asupra motivelor acestei stări de fapt. Dar ce alt sentiment dominant se poate avea când structurile statale românofone au fost […]
(egoRainbow) traducere & prezentare: Monica Manolachi Sassy Ross este o poetă născută în Castries, capitala insulei Sfânta Lucia din Marea Caraibelor. A emigrat în Statele Unite ale Americii la vârsta de zece ani, iar în prezent locuiește în New York, unde a absolvit un masterat de poezie. A fost editoare la revista Calabash: A Journal […]
o istorie de buzunar de Ana-Maria Negrilă Pentru cititorul occidental, cărțile lui Elif Shafak pot pune numeroase probleme legate de înțelegerea unei civilizații care a fost de cele mai mult ori prezentată eronat și care, în ciuda legăturilor de secole cu Occidentul, a rămas puțin cunoscută, fiind întruchiparea dușmanului, a cotropitorului. Iubire, dragoste […]
(phobia perennis) de David Mândruț În prezentul eseul vom încerca să delimităm o distincție fundamentală în cadrul filosofiei schopenhaueriene. Pe scurt, pornind de la noțiunea schopenhaueriană de negare a voinței de a trăi, concept fundamental al eticii acestuia, vom încerca să demonstrăm că această negare îmbracă o structură duală, respectiv putem afirma existența unei […]
(pași mărunți) de Gelu Teampău Cât de banală este afirmaţia că trăim în epoca vitezei! Astăzi, când progresul tehnologic a dus la scurtarea sau chiar la dispariţia distanţelor geografice în comunicare, nici nu ne mai putem imagina lumea de acum cincizeci de ani, necum cea de acum câteva secole. Putem dialoga, putem încheia afaceri […]
(antifilosofie) de Mihai Pavel Un drum până la cimitir ne-ar putea scuti de mai multe decepții decât toată esența stoicismului. Vulgaritatea superficială a tuturor problemelor este suportabilă doar datorită ideii de moarte. Schizofrenul este singurul om ce a înțeles vreodată cu adevărat fericirea.
(Lecturi potrivite/recomandate de Alexandra) vremea pentru scris puteri se revelează, cum n-aș mai fi crezut atins-am doar cu degetul cerul nemărginit și prin universalii eu doar m-am perindat acum pătrund de-a dreptul, acum m-am transformat
(#gnostice) de Marius-Iulian Stancu [1] știm – ființă și timp, cartea cu care trebuia să înceapă, dar cu care s-a sfârșit filosofia, e un proiect fără final. monumentala construcție heideggeriană a fost abandonată [nu ca eșec, ci cu sensul descoperirii unei dispoziții fundamentale a ființei umane care trebuie să se afle «mereu în trecere și […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu «stăpânitorul lumii acesteia» [ioan 12, 31] este un muzicolog. nu degeaba dorea platon să le impună canoane muzicienilor și poeților [«nicăieri nu se schimbă canoanele muzicale, fără schimbarea legilor politice» – republica]. iată de ce primii creștini au respins reprezentațiile teatrale [de spectaculis]. adevărata revoluție a avut loc în […]
(egoZaur) de Sorin-Mihai Grad Unde dispare granița dintre autor și operă? Apreciezi unele producții artistice pe care altfel le-ai ignora, doar pentru că ai păreri bune despre autorii lor? Ce faci cu operele unor autori pe care din punct de vedere uman îi detești? Dar cu unele legate într-un fel sa altul de activități ilegale? […]