e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Sorin-Mihai Grad Tocmai s-au împlinit cinci ani de la apariţia EgoPHobia #1 şi ne-am propus să scoatem cu acest prilej un număr experimental la care au fost rugaţi să contribuie cu câte un text toţi cei ale căror nume au apărut în pagina dedicată redacţiei e-revistei noastre, iar celor prezentaţi până acum în cadrul […]
de Sorin-Mihai Grad Am avut intenţia să-l avem pe Constantin Virgil Bănescu ca invitat în EgoPHobia încă de când accepta să i se spună Bobiţă, dar din diverse motive stupide propunerea n-a ajuns la el şi nu ştim dacă ar fi acceptat-o. Rămăsese că-l vom chema, cu adevărat de data asta, când îi va apărea […]
de Constantin Virgil Bănescu aştept şi aştept să vină ea şi să mă ia în braţe soarele răsuflă pe alee mai luminos ca niciodată mai departe
de Peca Ştefan Constantin Virgil Bănescu 1982 – 2009. Alături, un scurt bio al autorului. Am citit asta pe 12 august seara, în urma unui post pe Facebook al lui Dan Iancu. Iniţial am crezut că e o glumă – îl văzusem pe Bobiţă cu vreo două luni în urmă „la Neamţu’” (sau Fiord) în […]
de Sorin-Mihai Grad Nu l-am cunoscut personal pe Constantin Virgil Bănescu. Am schimbat doar două perechi de e-mail’uri acum doi ani, când m-a rugat să modific ceva la felul în care erau afişate poemele sale în EgoPHobia #15, alte amintiri nu am cu omul C.V. Bănescu. Poetului i-am citit versurile, mirându-mă cum se poate să-i […]
de Patrick Călinescu Când am scris Stele verzi, am plecat de la ideea – simplă sau extravagantă – că sinuciderea este singurul loc în care sinucigaşul – actorul (în sens etimologic şi chiar semiotic) sinuciderii – (mai) poate fi singur. În romanul meu, aşadar, sinuciderea are un sens pozitiv şi benefic: ea devine un act […]
de iQ666 Undeva scrie că Constantin Virgil Bănescu a murit. Altundeva că poetul Constantin Virgil Bănescu s-a sinucis. Că i se spusese Bobiţă, dar mai nou cerea să fie apelat cu Virgil. Ameninţase că va renunţa la viaţă. De fapt anunţase, dar cine se mai gândeşte la asemenea detalii când nu se mai poate face […]
memoriei lui Constantin Virgil Bănescu de Claudiu Komartin ce ar mai fi de făcut spune prietenul când plaja visată e mai departe ca niciodată adu-ţi cu tine îngerul şi pune-l să latre să umble în patru labe, umil şi abject să ne semene, nouă celor ce nu vom fi salvaţi
In memoriam Constantin Virgil Bănescu de Chris Tanasescu Carlos, stai liniştit, stai, dragoste e ceea ce vezi tu acum jur împrejur: azi un sărut, niciunul mâine iar poimâine e duminică – odihnă?, căci nimeni de-aici nu ştie când şi cum vine lunea.
de Octavian Soviany parcă îl văd pedalând pe o bicicletă de aur şi vorbind cu grănicerii şi vameşii în sanscrită