e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Rodica Bretin – A fost o zi în care a îngheţat iadul, a spus Raven. Halifax, 6 decembrie 1917. Era într-o marţi şi… … Iadul era în cer, pe pământ, în ape. N-aveai unde să fugi, să te ascunzi. Însă încercam, ferindu-mă de sfărâmături, una cu cortegiul umbrelor năuce, mânată de aceeaşi spaimă. Iar […]
de Doru Chirodea Eram la o narghilea cu hașiș la o cafenea pour les connaisseurs în Istanbul și-mi veni o idee. Și întind harta Turciei pe masă și le zic, vedeți Marea Marmara, e un fel de mic lac al lu pește, uite dacă plecăm dimineața de la hotel, merem de-a roata, înconjurăm marea și […]
de Rodica Bretin Când s-a deschis uşa, tobele spaimei îmi bubuiau sub tâmple, năucindu-mă. Nu la fel de mult ca vederea gardianului ce se întorsese singur. Ceva a zburat spre mine dinspre umbra decupată în dreptul uşii: cămaşă, pantaloni şi sacou cu ecusonul Global Vortex. – Îmbracă-te!
de Rodica Bretin Noi suntem Timpul. Clepsidra prin care se scurge nisipul erelor. Suntem trei, suntem una. Suntem ursitoarele Nordului şi ţesem destinele omeneşti. Pe scenă, Nornele îşi împleteau vocile – tonalităţi diferite, aceeaşi partitură. Trei penelope răsucind fuse din care porneau firele ce aveau să ţeasă tapiseria existenţei. Iar când firele ursitoarelor or să […]
de George Dimitriu Leo se simțea deprimat și încă somnoros – noroc că monitorul-folie aplicat pe fereastră începuse să proiecteze imagini pentru îmbunătățirea stării de spirit! O sărută ușor pe obraz pe Sofia, care însă nu se lăsă trezită, căci era foarte devreme. – Hai, dragă! Deșteptarea! Știi că astăzi am o întâlnire […]
de Sara Mesa traducere: Monica Manolachi Pe vremea aceea, noi nu știam mai nimic despre ce înseamnă moartea. Din când în când, murea bunicul sau bunica vreunuia dintre noi, ca o piesă de domino care cade atunci când îi vine în sfârșit rândul, dar aproape toți aveam încă cel puțin doi sau trei bunici în […]
de Răzvan Șerban Stimate Doamne, „Domnișoară” este un substantiv ce va fi scos din DEX. Nu face altceva decât să ne calomnieze imaginea, legându-ne fără voia noastră de o specie demnă de dispreț: bărbatul. A sosit vremea femeilor. Trebuie să acționăm aici și acum cât mai avem putere. Este ceasul al doisprezecelea, este momentul în […]
(Lecturi potrivite/recomandate de Alexandra) de Gabi Gabrinov Gulerul de praf și trena din pânză de păianjen o făceau să semene cu o mireasă adormită. Se aplecă deasupra cufărului și o ridică ușor, cu mâinile tremurând. Era cea mai frumoasă vioară pe care o văzuse vreodată. Luciul finisat al trunchiului negru, curburile robuste și gâtul lung […]
de Bianca Bândilă Vântul șuieră a moarte. Clopotele satelor bat. În cameră, patru pereți, o fereastră și o ușă țin vântul departe. Lumânarea de pe noptieră e la sfârșit, un licăr într-un maldăr de ceară. Pe pat stă un domn, un marinar, un el. Barba lungă, plină de păduchi, îi ține loc de pernă. Hainele-i […]
de Rodica Bretin Lorena nu venise încă. Din uşă, am cuprins cu privirea rândurile de bănci, crucifixul, statuile de sfinţi, marile candelabre, pe cei câţiva enoriaşi aşteptând înaintea Confesionalului. Nu mai intrasem într-o catedrală de… treisprezece ani? Am uitat cât de înalte pot fi ogivele, cât de adânci bolţile unde stăruia un întuneric etern; în […]